canadian club 10 years oldCanadian Club 10 Years (sau mai bine Tears) Old. Scor BN 3 … sau cum se distilează canadofobia!

Nu ştiu ce se întâmplă. Ce au canadienii cu mine. Că de fiecare dată când încerc un whisky de acolo, mi se înmoaie piciorul paharului.

Deşi ar fi trebuit să fiu mai precaut după dezastrul numit Canadian Old Special, am devenit (pentru un foarte scurt moment) fericitul posesor al unei sticle de Canadian Club 10 Tears Old. Iar dacă prima poşircă din ţara arţarului, luată dintr-un hypermarket mioritic, lăsa loc de dubii privind autenticitatea produsului, în cazul Canadian Club 10 Years Old, magazinul din aeroportul Düsseldorf e deasupra oricărei bănuieli.

Buuuun... Să trecem la fapte. Culoarea nu e rea, mahon închis, totuşi parcă prea întunecată pentru cei zece ani declaraţi. Misterul însă se risipeşte când afli de pe etichetă că produsul conţine caramel – de altfel, legislaţia germană care impune obligativitatea menţionării oricăror coloranţi folosiţi în whisky-uri a zdruncinat serios prestanţa multor mărci mult mai spălate de single malt-uri scoţiene.

Totuşi am trecut peste revelaţie, normală în epoca în care până şi sarea de bucătărie are aditivi. Buchetul – corect, care buchet? – te izbeşte cu un damf de alcool industrial, dincolo de care doar un nas antrenat şi extrem de binevoitor simte ceva adieri de vanilie şi caramel (duhhh!!!). Şi crede-mă, am încercat cu toate puterile mele limitate de novice într-ale degustării să simt şi altceva, că mi-s dragi canadienii, dar degeaba.

Gustul e şi mai impersonal. Doar gust de alcool neutru, îmbogăţit cu arome sintetice. Nu tu cântarea fructată din Speyside, nici gând de bufnitura turbată din Islay. Doar „savoarea” unei Unirea un pic mai îngrijit distilată. Total dezamăgitor.

Despre finiş aş fi putut vorbi doar dacă aruncam sticla pe geam - şi doar în momentul când recipientul s-ar fi izbit de asfalt. Total inexistent sau, mai bine spus, total dezirabil să fie şters rapid de o gură zdravănă de hipoclorit.

În concluzie, plâng şi acum după cei 18 euro daţi pe sticlă. Dacă mai puneam cinci, luam un Courvoisier VSOP, nici el cine ştie ce sculă, dar cu siguranţă îmi smulgea un 6-7. Aşa că dacă prin cine ştie ce festă a sorţii pui mâna pe o sticlă de Canadian Club 10 Years Old, păstreaz-o pentru gătit sau pentru a-i impresiona pe musafirii care nu fac diferenţa între trăscău şi Kelt Tour de Monde Petra Grande Champagne.

 

Alte licori pe care le-am baut

 

 

©2014 Bauturi Nobile.ro | Contact |Resurse |Legal |

 

Real Time Web Analytics