|
|
|
“Ţările” whisky-ului scoţianO băutură care, în umila părere a unui nu foarte nobil băutor, depăşeşte în nobleţe vinul şi se înclină îndărătnică doar în faţa coniacului, trebuie să aibă câteva regate unde să fie respectată şi distilată cu dragoste. Scoţia a oferit cu mărinimie whisky-ului pământul unde să-şi întindă stăpânirea.Deşi împărţirea pe regiuni a fost făcută prin vechi pravile legate de biruri, caracterul whisky-urilor produse în diferite părţi ale Scoţiei a consfinţit şi întărit clasificarea după criterii geografice. Astfel, azi se poate spune că toate uisce beatha venite din Islay sunt afumate şi sălbatice, în timp ce licorile izvorâte din Speyside sunt aromate şi florale. Pe de altă parte, orice detaliu, de la apa folosită sau forma alambicului şi pînă la uscarea malţului cu un minut în plus influenţează produsul final, atât de mult încât două distilerii aflate la o aruncătură de cimpoi una de alta pot meşteri whisky-uri foarte diferite. În mare, în Scoţia există patru mari regiuni ale whisky-ului: Campbeltown, Islay, Lowlands şi Highlands, plus Speyside şi Islands. Ultimile două sunt considerate subdiviziuni ale regiunii Highlands, chiar dacă, de exemplu, Speyside găzduieşte peste jumătate din distileriile Scoţiei. Whisky-ul din HiglandsFiind cea mai mare regiune producătoare de whisky din Scoţia, malt-urile de Highlands oferă o copleştoare varietate de stiluri. În Western Highlands, mai există doar câteva distilerii care ne încântă cu licorile lor. Whisk-urile de aici, chiar dacă au vagi adieri de fum, sunt în general mult mai puţin peated („afumate” cu turbă) decât fraţii din Islay. Chiar din contră, majoritatea licorilor din vestul Scoţiei au un gust dulce şi un finiş mai degrabă sec. Fiind departe de insulele bogate în turbă şi răsfăţându-se în blândul climat de coastă, whisky-urile din Northern Highlands au o corpolenţă uşoară, un caracter condimentat şi un finiş uscat, uneori foarte uşor sărat. Distileriile din centrul, sudul şi estul regiunii Highlands produc whisky-uri destul de diferite. Totuşi, se poate spune despre ele că sunt în general fructate şi dulci, chiar dacă nu la fel de mieroase ca whisky-urile din Speyside. Corpolenţa lor e uşoară, iar finişul, uscat, în stilul regiunii. Iată şi câteva dintre cele mai faimoase whisky-uri distilate în Highlands: Whisky-urile din SpeysideSpeyside este tărâmul unde whisky-ul se simte cu adevărat stăpân. Una din două distilerii scoţiene toarnă aici apa vieţii în sticle. Prin urmare, şi whisky-urile băştinaşe se laudă cu personalităţi foarte diferite. Totuşi, licorile de Speyside au un lucru în comun: titlul indisputabil de cele mai dulci whisky-uri scoţiene. Această dulceaţă le face foarte abordabile chiar şi pentru băutorii ocazionali. De aceea, unele dintre cele mai populare whisky-uri din lume provin din această regiune. Whisky-urile din Speyside pot fi împărţite în două categorii. În prima categorie intră whisky-urile “grele”, intens aromate prin învechirea în butoaie în care s-a păstrat sherry-ul spaniol. A doua categorie cuprinde whisky-urile mai complexe, cu o aromă florală mai delicată. Toate însă sunt dulci, iar unele chiar au suave note de fum. Lista whisky-urilor de Speyside e foarte lungă. Iată-le doar pe cele mai cunoscute: Whisky-urile din IslandsExistenţa subdiviziunii Islands se datorează mai degrabă unui motiv geografic decât unei caracteristici comune a whisky-urilor produse aici. Islands cuprinde insulele Mull, Skye, Orkney, Arran şi Jura. Whisky-urile din această regiune sunt mai apropiate de cele din Highlands decât de cele din Islay prin faptul că aroma de fum de turbă, deşi prezentă, e delicată şi mai dulceagă. Printre mărcile de whisky faimoase din Islands sunt Arran, Highland Park, Isle Of Jura, Ledaig, Scapa, Talisker sau Tobermory. Whisky-urile din LowlandsPe vremuri, în fiecare oraş din Lowlands exista o distilerie de whisky, spre bucuria localnicilor şi a cunoscătorilor din întreaga lume. Azi, numărul lor a scăzut dramatic, iar licorile distilate aici sfârşesc mai ales în blend-uri. Totuşi, mai există în Lowlands câteva single malt-uri care merită un loc de cinste în fiecare pahar. Ca notă generală, whisky-urile de aici sunt mai uşoare şi mai delicate decât rudele din Highlands, cu un gust curat şi proaspăt, foarte abordabil de către începătorii într-ale specialităţilor scoţiene. De o culoare deschisă, whisky-urile din Lowlands sunt aperitivele perfecte, graţie personalităţii dominate de notele florale dulci. Finişul e uscat, cu tonuri de ghimbir. Uscăciunea nu provine din uscarea cu turbă, ci chiar din malţul care nu cunoaşte vreodată fumul de cărbune. Dintre puţinele mărci de whisky care încă există în Lowlands merită menţionate Auchentoshan (singurul single malt scoţian distilat de trei ori), Bladnoch, Glenkinchie, Inverleven, Littlemill, Rosebank sau St Magdalene. Whisky-urile din IslayPe cât e de mică, insula Islay produce whisky-urile despre care se spune că sunt definitorii pentru spiritul Scoţiei. Deşi e răscolită de vânturi sălbatice şi izbită de valurile sărate ale mării, bucata de pământ din arhipelagul Hebridelor produce opt whisky-uri cântate şi dorite de către orice cunoscător. Şi asta pentru că licorile de aici sunt distilate din malţ uscat cu turba care acoperă tot teritoriul insulei. Acest cărbune conferă whisky-urilor de Islay o personalitate foarte distinctă: puternic afumată, cu tonuri medicinale şi sărate, de alge marine, plus un finiş uscat şi adesea muşcător. Gustul de fum la whisky-urilor din Islay poate fi prea mult pentru cei neînvăţaţi cu subtilităţile licorilor scoţiene. În schimb, pentru cunoscători, fiecare dram e o revelaţie. Iată aici lista completă a whisky-urilor de Islaz care trebuie încercate ori de câte ori se iveşte ocazia: Ardbeg, Bowmore, Bruichladdich, Bunnahabhain, Caol Ila, Kilchoman, Lagavulin, Laphroaig. Whisky-urile din CampbeltownCampbeltown e cea mai slab reprezentată regiune a whisky-urilor scoţiene, adăpostind în prezent doar trei distilerii, singurele rămase dintre cele 30 de odinioară. Scotch-ul produs aici este însă plin de personalitate, foarte corpolent şi cu o profunzime deosebită a aromei, la care se adaugă un finiş vag sărat. În plus, turba folosită la uscarea malţului aduce o notă de fum tipică whisky-urilor din Islay. Dacă le găseşti merită să încerci un whisky de Glen Scotia, Longrow sau Springbank. |
|||||||||||||||||||||||
|
|